Invitatul lui Bogdan din acest podcast este Christos Poulis a cărui specializare este prescrierea de exerciţii și antrenamentul atleţilor. Acesta a lucrat de-a lungul anilor cu fizioterapeuţi din întreaga lume, colaborând inclusiv cu terapeuţi din România în ultimii 11 ani.
Primul subiect al conversaţiei dintre cei doi este prescrierea de exerciţii. Cât de buni suntem în această direcţie și oare încărcăm suficient structurile după o accidentare? Din observările pe care Christos le-a făcut, în afară de Statele Unite și Australia, de cele mai multe ori fizioterapeuţii tind să subîncarce de-a lungul procesului de recuperare. Paralela pe care o face este între preparatorii fizici și fizioterapeuţi. Pe de o parte, din cauza faptului că preparatorii fizici nu au atât de multe cunoștinţe si experienţă în ceea ce privește partea medicală a unui proces de recuperare, aceștia tind să încarce prea mult, în timp ce în profesia noastră din cauza temerii de a nu leza din nou ţesuturile tendinţa este să nu încărcăm ţesuturile suficient.
Discuţia dintre cei doi continuă pe tema kinesiofobiei și cum aceasta poate crește rata reaccidentărilor în momentul întoarcerii la activităţile sportive. Pentru a putea înţelege mai bine mecanismul din spatele acestui termen cei doi dau exemplul unui atlet care se întoarce la antrenamente sau la joc. Învăţăm că nu doar teama de contact pe teren este singurul factor pe care ar trebui să îl luăm în considerare atunci când vorbim despre kinesiofobie, ci și că atletul ar trebui să aibe o propriocepţie și o facilitare adecvată în cadrul lanţurilor musculare.
La întrebarea lui Bogdan despre necesitatea ca un fizioterapeut să studieze metodele de antrenament pentru a crește forţa și capacităţile unui pacient, răspunsul primit este că fiecare specialist ar trebui să aibe cunoștinţe și despre metodele de intervenţie folosite pentru tratarea patologiilor și sunt se aplică împreună cu abordarea fizioterapieutică, lucru care ar îmbunătăţi semnificativ practica clinică. Christos subliniază că profesia de fizioterapeut a evoluat și s-a adaptat de-a lungul anilor. Acum suntem în momentul în care realizăm cât de importantă este încărcarea ţesuturilor încă de la începutul recuperării. Cu toate acestea ar trebui să știm la ce să fim atenţi și cum să adaptăm acest lucru în practica de zi cu zi.
Bogdan este curios care este părerea lui Christos despre specialiștii români comparativ cu alţi colegi din alte ţări. Invitatul nostru a luat prima dată contact cu fizioterapeuţii din România în 2013 și deși cunoștinţele de bază ale fizioterapeuţilor erau destul de bune, modul de practică era diferit de ceea ce știa el pana atunci, din cauza separării între fizioterapeuţi și kinetoterapeuţi. Crede că acum că această specializare a evoluat pentru că astăzi sunt mult mai mulţi specialiști compleţi care pot trata prin mai multe tehnici și metode un pacient, lucru la care a contribuit și el prin înfiinţarea conceptului Rockford Kinesiology.
Christos este unul din fondatorii și instructorii principali al conceptului Rockford Kinesiology. Acest concept are ca scop instruirea fizioterapeuţilor în ceea ce privește tehnici de ţesut moale și prescriere de exerciţii pe baza unui raţionament clinic. Discuţia dintre cei doi se concentrează și subliniază importanţa raţionamentului clinic. Chiar dacă cu toţii avem preferinţele noastre în privinţa tehnicilor sau a patologiilor pe care le tratăm este important să fim deschiși, să ne cunoaștem limitele și să nu fim părtinitori doar unei metode ca soluţie universală. Recomandarea invitatului este să avem cunoștinţe de bază solide și mai apoi să alegem o nișă sau metodă preferenţială. Cu toate acestea nu sfătuiește terapeuţii să rămână limitaţi de un singur concept.
Concluziile acestei discuţii sunt că profesia noastră este într-o continuă evoluţie și că ar trebui pe cât posibil să fim la curent cu cercetarea, să încercăm să înţelegem tratamentul patologiilor din mai multe perspective ale echipei medicale și nu în ultimul rând să ne formăm un raţionament clinic pe cunoștinţe de bază solide.