Acest podcast îi are ca protagoniști pe Andrei Gheorghiu și Vasileios Korakakis. La începutul discuţiei cei doi vorbesc despre importanţa împărtășirii informaţiei știinţifice și a cunoștinţelor. Reputatul Vasileios Korakakis explică complexitatea acestui proces, fiind nevoie nu doar de a cerceta, dar și de a filtra informaţia, a-i atribui un raţionament clinic ce poate fi aplicat și implementat în practica de zi cu zi. După toţi acești pași care duc la înţelegerea în detaliu a subiectului, se poate ajunge la extrapolare și o arie mai largă de aplicabilitate a informaţiei pe care, în cele din urmă, o incorporează în cursurile predate.
Una din ariile de cercertare unde Vasileios este implicat activ este Blood flow restriction (BFR)/ restricţie sangvină. Andrei este curios de ce tocmai acest subiect îi stârnește interesul. Raspunsul acestuia poate fi ușor controversat pentru fizioterapia oferită azi pacienţilor. Specialistul este de părere că din punct de vedere economic, se cheltuie prea multe resurse pentru intervenţiile de tip pasiv. Pacientul trebuie implicat direct și activ în procesul de recuperare, să formeze o alianţă terapeutică cu fizioterapeutul pentru rezolvarea problemei lui, fără a pasa responsabilitatea doar către terapeut. Acesta preferă să folosească BFR combinat cu exerciţii pentru ameliorarea durerii sau alte obiective terapeutice, astfel implicând activ pacientul pentru atingerea obiectivului său.
Discuţia dintre cei doi se îndreaptă către rădăcinile modalităţii de antrenament cu restricţie sangvină. Originară din Japonia și veche de câteva decenii, această modalitate i-a stârnit curiozitatea lui Vasileios Korakakis. Împreună cu echipa de cercetare din cadrul Aspetar, după ani de experimentare cu diferite procente de restricţie sangvină, au concluzionat că putem obţine răspunsuri specifice în funcţie de rata de ocluzie. Astfel, în funcţie de intervalele de restricţie utilizate, putem avea ca rezultat reducerea durerii sau putem creea adaptări musculare și ale tendonului. Este subliniat faptul că această modalitate de antrenament are un spectru larg de aplicabilitate precum geriatrie, antrenament al persoanelor sănătoase, antrenament al persoanelor ce suferă de afecţiuni cardio-vasculare, dar și pentru pacienţii care suferă de afecţiuni ale sistemului nervos central (AVC, Parkinson). În momentul de faţă, deși este folosită în multe arii, dovezile știinţifice care stau la baza BFR încă nu sunt suficiente pentru a susţine această metodă în tot spectrul utilizării și pentru a creea procedee standardizate de utilizare.
Vasileios dă curs următoarei întrebări și intră în detaliu despre cum putem aplica această metodă de antrenament și cum putem fi eficienţi în momentul în care abordăm astfel pacientul, fie că vorbim despre managementul durerii , fie despre antrenamentul muscular. Explică mecanismul din spatele acestei metode și zona asupra cărei are efect.
”Conform experienţei mele”. Este o frază des întâlnită, pe care cu toţii o folosim. Cei doi protagoniști discută despre pericolele practicii bazată doar pe experienţă. ”Să vezi și să tratezi pacienţi la fel timp de 30 de ani, nu îţi oferă o experienţă de 30 de ani” spune Vasileios Korakakis. Asta pentru că fără un mediu care să încurajeze evoluţia prin discuţii și participare activă în tratamentul pacientului, există riscul să facem același lucru repetitiv și nivelul practicii noastre să stagneze. De asemenea invitatul este sigur că toţi putem învăţa unii de la alţii, mai mult decât atât și el este convins că poate învăţa ceva chiar și de la cel mai slab student al lui. Se aduce aminte despre modelul practicii bazate pe dovezi, care include dorinţele pacientului, cele mai bune dovezi știinţifice disponibile și experienţa clinică proprie.
Mai departe discuţia se îndreaptă din nou către subiectul podcastului, si anume antrenamentul cu restricţie sangvină. Vasileios este unul din pionerii în zona de cercetare ale acestei modalităţi de antrenament și este de părere că eficienţa și notorietatea aplicării BFR-ului va cuceri lumea fizioterapiei.
Înainte ca dialogul dintre cei doi să se încheie, aceștia încep să vorbescă despre contraindicaţiile acestei terapii. Un sfat de la Vasileios este că nu trebuie să ne riscăm dreptul la practică sau mai mult, să riscăm viaţa pacientului doar pentru a adăuga în tratament încă o metodă de antrenament. Întotdeauna ar trebui să punem în balanţă riscurile asociate lucrurilor pe care le facem și beneficiile pe care le obţinem în urma lor. Dacă acest raport este favorizant riscului, poate ar trebui să găsim alte metode sau tehnici de abordare.