De cele mai multe ori, privim durerea ca pe un inamic și facem tot ce se poate să o înlăturăm din vieţile noastre, atât de la nivel fizic, cât și de la nivel psihic.

Take control of your pain!

Durerea este una dintre cele mai comune simptome pentru care pacienţii cer ajutor medical, afectând aproape toate specialităţile medicale. În limitele normale, durerea poate fi considerată o reacţie fiziologică normală a organismului pentru a semnala un pericol, fie din mediul extern, fie intern. Practic, ea semnalează orice început de perturbare al homeostaziei. Putem spune că în acest context, durerea acută poate fi utilă și benefică, reprezentând chiar un factor esenţial pentru supravieţuire.

Pentru practica medicală, în schimb, este important să se facă o distincţie între aspectul util al durerii, care semnalează o problemă de sănătate, și cel generat de starea de boală, care poate fi mai puţin utilă în stabilirea unui diagnostic sau a unei strategii terapeutice adecvate. Durerea poate fi un semn important în stabilirea cauzei, localizării și naturii unei afecţiuni. Ascultă-ţi mereu corpul și cere părerea unui specialist. Acesta te poate ajuta să ieși în anticiparea nevoilor corpului tău.

Vorbind la nivel fizic, funcţional, endocrin, metabolic și neuropsihic, durerea cronică, persistentă poate fi extrem de distructivă și epuizantă  adesea ducând la invaliditatea pacientului și afectând calitatea vieţii acestuia. 

Fenomenul dureros este alcătuit din patru componente principale:

1. Componenta senzitivo-senzorială se referă la percepţia durerii, mai concret,  la localizarea, natura, intensitatea și durata acesteia.
2. Componenta psihică motivaţional-emoţională, care implică partea subiectivă și variabilă a durerii, fiind diferită de la individ la individ.
3. Componenta psihică cognitivă și evaluativă, care implică atenţia, analiza și comparaţia cu experienţe similare anterioare și anticiparea riscurilor.
4. Componenta motorie somato-vegetativă, care reprezintă un model de răspuns reflex la durere, cum ar fi reacţia la durere, care poate include mișcări involuntare sau vegetative precum accelerarea bătăilor inimii sau transpiraţia.

Durerea poate fi clasificată în două tipuri diferite: durerea rapidă sau primară și durerea întârziată sau lentă, denumite și durere secundară. Durerea rapidă apare aproape instantaneu, în aproximativ 0,1 secunde de la aplicarea stimulului dureros, în timp ce durerea întârziată se instalează după o perioadă de cel puţin o secundă și poate crește lent în intensitate timp de câteva secunde sau chiar minute.

Informaţiile senzitive dureroase sunt transmise prin intermediul unor semnale electrice numite potenţiale de acţiune nociceptive. Aceste semnale încep la nivelul receptorilor periferici și se deplasează prin căile nervoase, atât cele de la suprafaţa corpului spre măduva spinării (căi extranevraxiale), cât și cele de-a lungul măduvei spinării (căi intranevraxiale), până la ariile corticale care procesează informaţiile senzoriale.

Acum că am ajuns până aici și am aprofundat acest subiect, ce ai spune dacă ai participa pe viitor la cursurile noastre?

Calitatea cursurilor noastre este atestată prin validitatea lor știinţifică. O parte din formatorii noștri sunt implicaţi în cercetare și au publicaţii recunoscute internaţional iar majoritatea susţin seminarii internaţionale.

Sperăm să te întâlnim și la curs! Poţi să te înscrii la acest curs aici